Masa Rotundă a lui Cecil Rhodes

Masa Rotundă (Round Table) este creaţia omului de afaceri britanic, Cecil Rhodes. Cecil John Rhodes, născut pe 5 iulie 1853, s-a lansat în afaceri de la 26 de ani, împreună cu fratele său, exploatând o fermă de bumbac în Africa de Sud. Curând, cei doi se vor lansa în afaceri cu diamante, finanţaţi de bancherii familiei Rothschild, ajungând să controleze 90% din producţia mondială de pietre preţioase.

Cecil Rhodes, parintele organizatiei Mesei Rotunde

Averea lui Rhodes creşte exponenţial, şi începe să investească în minele de aur recent descoperite în Transvaal. În 1890, regina Victoria a Marii Britanii îl numeşte pe Rhodes guvernator al coloniei de la Capul Bunei Speranţe, colonie care peste ani îi va purta numele (Rhodesia). La 26 martie 1902, Rhodes moare, în urma unei boli cardiace, şi are parte de onoruri publice, societatea britanică considerându-l un filantrop, datorită burselor şi donaţiilor făcute.[1]

Rhodes a fost un aprig susţinător al colonialismului, utilizându-şi averea pentru a-şi realiza visul: crearea unui imperiu britanic în teritoriile noi ale Africii, prin obţinerea de concesiuni teritoriale de la cei mai puternici şefi ai regiunilor.[2] În 1877, Rhodes scria în memoriile sale: „De ce să nu ne formăm o societate secretă care să aibă un singur obiectiv: perpetuarea Imperiului Britanic, prin aducerea întregii lumi necivilizate sub guvernare britanică şi recuperarea Statelor Unite pentru a face un mare imperiu al rasei anglo-saxone”.[3]

Masa Rotundă a apărut în 1909, după moartea lui Cecil Rhodes, fiind o dorinţă exprimată în testamentele sale. Cecil Rhodes a avut şapte testamente, despre care W. T. Stead, unul din liderii şi organizatorii Mesei Rotunde, a scris o carte. În această carte, Stead afirmă: „Domnul Rhodes a fost mai mult fondatorul unei dinastii. El a aspirat să devină creatorul uneia dintre acele asociaţii semi-religioase, cvasi-politice, care, precum Societatea lui Iisus, a jucat un rol important în istoria lumii. Pentru a fi mai explicit, a dorit să formeze un Ordin, ca instrument al Dinastiei”.[4]

Subliniind aceeaşi idee, Caroll Quigley, unul dintre cei mai autorizaţi cercetători ai Societăţii Fabiene[5] şi respectat profesor la Universitatea Georgetown, spunea în cartea sa, „Stabilimentul anglo-american” (The Anglo-American Establishment): „Bursele Rhodes[6] , create prin termenii celui de-al şaptelea testament al lui Cecil Rhodes sunt cunoscute de toată lumea. Ceea ce nu se ştie este că Rhodes, în cinci testamente precedente, şi-a donat averea pentru a forma o societate secretă, ce trebuia să se dedice păstrării şi expansiunii Imperiului Britanic. Si, în plus, ceea ce nimeni nu pare a şti este că această societate continuă să existe şi astăzi”.[7]

Schema legaturilor dintre cele mai importante organizatii paravan din lume

După moartea lui Cecil Rhodes, organizaţia a trecut sub controlul Lordului Alfred Milner, care era Guvernator General al Africii de Sud, o persoană foarte influentă în lumea bancară şi politică britanică. Lordul Milner a recrutat tineri din înalta societate pentru a deveni membri în Asociaţia Ajutanţilor. Neoficial, erau cunoscut drept „Grădiniţa lui Milner”. Au fost aleşi datorită originii lor sus-puse, a inteligenţei, şi, în special, a dedicaţiei lor fată de cauza colectivistă. Au fost plasaţi în importante poziţii în guvern şi alte centre de putere pentru a promova obiectivele Mesei Rotunde.[8] Între 1910-1915, filialele Mesei Rotunde s-au răspândit în Marea Britanie, Africa de Sud, Canada, Noua Zeelandă, Australia, India şi Statele Unite ale Americii. Conform opiniei doctorului Coleman, fost agent al serviciului de spionaj britanic, care îşi dobândise averea controlând aurul, diamantele şi traficul de stupefiante, „membrii Mesei Rotunde pătrundeau în evantai în lume, pentru a prelua controlul politicilor fiscale şi monetare, şi conducerea politică din toate ţările unde operau”. Coleman a explicat că „Masa Rotundă, în sine, este un labirint de companii, instituţii, bănci şi sisteme educative, care ar avea nevoie de o muncă de un an pentru a i se stabili structura”.[9] „Din 1909 până în 1913, membrii Mesei Rotunde au organizat grupuri semi-secrete, cunoscute sub numele de Grupuri ale mesei Rotunde, în majoritatea dependinţelor britanice şi în SUA. […] Încă odată, această sarcină i-a revenit lui Lionel Curtis, care a format, în Anglia şi în fiecare colonie, o organizaţie drept paravan pentru Grupul Mesei Rotunde”, afirmă Caroll Quigley.[10]

Aceste organizaţii paravan s-au concretizat la finalul Primului Război Mondial, după semnarea tratatului de la Versailles în 1919 în Institutul regal al Afacerilor Internaţionale (Royal Institute of International Affaires – RIIA) în Marea Britanie, şi Consiliul RelaTiilor Externe (Council on Foreign Relations) în SUA, considerat de Quigley ca paravan pentru J.P.Morgan & Company.[11] Ulterior au reînviat şi în alte ţări sub denumiri precum: The Canadian Institute of International Affaires, The Australien Institute of  International Affaires, The South African Institute of International Affaires, The Indian Institute of  International Affaires, The Netherlands Institute of International Affaires, The Japaness Institute of  International Affaires, The Chinese Institute of  International Affaires sau The Russian Institute of  International Affaires.

După Donald Gibbons, Royal Institute of International Affaires (CFR) a fost creat pentru a perpetua puterea britanică în lume şi a ajutat la crearea Council on Foreign Affaires, ca parte a efortului Marii Britanii de a-şi lega interesele politice externe de SUA”. David Icke subliniază în plus: „ Presupusa relaţie specială dintre Marea Britanie şi SUA, este, de fapt, cea dintre RIIA şi CFR”. Atât RIIA, cât şi CFR au fost înfiinţate de colonelul House, consilierul preşedintelui Wilson şi bancherii Warburg şi Baruch.[12]

@Copyright Ana Simion

---

[1] Cristi Cocea, Cavalerii noii Mese Rotunde, 26 martie 2008, www.povesteazilei.blogspot.com

[2] www.wikipedia.org, Cecil Rhodes

[3] Mihai Vasilescu, CRE – Organizaţia care controlează politica mondială, iunie 2007, yogaesoteric.net

[4] Caroll Quigley – The anglo-american establishment, New York, Books in Focus, 1981

[5] Societatea Fabiană a fost fondată în 1884, fiind o mişcare intelectuală preocupată de cercetarea, dezbaterea şi publicarea ideilor socialiste, fiind în special activă în  guvernul local londonez.

[6] Bursele Rhodes sunt acordate de Universitatea Oxford pentru 2 sau 3 candidaţi din Statele Unite sau din naţiunile Commonwealth-ului (asociaţie de state independente ale căror teritorii au aparţinut Imperiului Britanic). Printre cei care au beneficiat de bursele Rhodes (Rhodes Scholar) se numără şi fostul preşedinte al Statelor Unite, Bill Clinton.

[7] G. Edward Griffin, Viitorul cere atenţie – partea a 4-a, 22 februarie 2006, altermedia.info

[8] Ibidem

[9] Cristina Martin, op. cit

[10] Caroll Quigley, Tragedy and hope, Maccmillan Publishing Company, 2000

[11] Cristina Martin, op. cit

[12] Ibidem