Naţiune şi naţionalism în era globalizării – Partea I

Patriotismul este convingerea că ţara ta este superioară celorlalte

din cauză că tu te-ai născut acolo.

George Bernard Shaw

Globalizarea pietelor

Atât naţionalismul, cât şi globalizarea sunt noţiuni recent apărute, ambele fiind considerate ca produse ale revoluţiei industriale şi ale progresului. Există însă şi păreri contrare care trimit cititorul în vechile timpuri ale istoriei în speranţa definirii originii acestor termeni, însă aceste abordări nu reuşesc de fiecare dată să-şi demonstreze punctul de vedere prin exemplificări concrete şi se focalizează mai mult pe „proto-ideea” celor doi termeni.

Lucrarea de faţă operaţionalizează cu sensul modern al celor două noţiuni şi încearcă să descopere legăturile dintre naţionalism şi globalizare în secolul al XXI-lea arătând modul în care fenomenul globalizării influenţează naţionalismul la nivel mondial.

Ca şi fenomen – politic, social, cultural – naţionalismul a fost considerat de politologi şi istorici o virtute a secolului al XIX-lea, însă o boală gravă a secolului al XX-lea. Deşi iniţial a ajutat la formarea noii Europe, ulterior a fărâmiţat-o, i-a distrus valorile de bine şi i-a omorât „copiii”.

„Secolul extremelor” aşa cum este cunoscut în istorie secolul al XX-lea a fost secolul feţei negre a naţionalismului. Şi totuşi, în aceeaşi manieră în care a distrus visul păcii mondiale, înlocuindu-l cu denigrare umană, rasism, şovinism, etnocentrism statal, în aceeaşi măsură a reuşit descătuşarea naţiunilor odată cu 1989 din ghearele imperiului cu „picioare de lut” – URSS.

Globalizarea, pe de altă parte, a fost privită întotdeauna ca o ameninţare la adresa statului naţional şi a ideilor naţionaliste. Asociată de cele mai multe ori cu noţiuni precum imperialism, cosmopolitanism, anarhism, internaţionalizare, mondializare, etc., globalizarea reprezintă noul, tehnologicul, viteza, comunicarea eficientă şi mai presus de toate, economia eficientă, prin dezvoltarea pieţelor la nivel mondial şi dinamica fluxurilor de capital.

Nationalism, conflict etnic si democratie - o lucrare care ofera o imagine de ansamblu asupra legaturilor complexe dintre nationalism si democratie

Însă, după cum ştim, o economie de piaţă sănătoasă se dezvoltă cel mai bine în capitalism, iar „capitalismul produce democraţie”[1]. Democraţia pe de altă parte este păstrătoare de valori precum: egalitatea oamenilor, a raselor, a sexelor, nediscriminare, interzice ura între naţii şi preamăreşte principiile liberale de individualizare a oamenilor, minimalizând importanţa originii etnice sau naţionale a fiecărui individ în parte.

Conform consideraţiilor de mai sus, problematica pe care şi-o pune această lucrare este a identifica dacă şi în ce măsură naţionalismul mai este compatibil cu valorile democratice ale erei globalizării.

Naţionalism şi globalizare

Conceptul de globalizare este folosit în toate limbile lumii, şi, cu toate acestea, nu are o definiţie clară. Motivele se datorează faptului că fenomenul globalizării subinclude domenii dintre cele mai diverse şi dinamice ale societăţii, fiind atotcuprinzător.

Globalizarea este un termen modern, folosit pentru a descrie schimbările actuale care au loc în societate şi în economia mondială, ca rezultate ale comerţului internaţional şi ale schimburilor culturale. Conform sociologului german, Ulrich Beck, profesor la Universitatea din Munich, globalizarea este „cuvântul cel mai des folosit, cel mai rar definit şi cel mai puţin înţeles din punct de vedere politic”.[2]

Fenomenul globalizării este văzut ca un proces de integrare a sistemelor economice, culturale, politice, religioase şi sociale la nivel mondial, ducând treptat la comprimarea spaţiilor, la convergenţa modelelor de producţie şi de consum, la omogenizarea culturală şi la adâncirea, grăbirea şi lărgirea interconectării la nivel mondial. Din punct de vedere economic, globalizarea vizează convergenţa preţurilor, salariilor, dobânzilor şi profiturilor, depinzând de migraţia umană, de comerţ şi de mişcările de capital.

Avantajul cel mai mare al globalizării este într-adevăr aşa cum ne arată George Soros faptul că aceasta „oferă un grad de libertate individuală pe care nici un stat nu-l poate asigura”.[3] Globalizarea prezintă, însă, şi un mare dezavantaj: produce inegalităţi la nivel mondial între state. Fiind în cea mai mare parte un fenomen economic, aceasta produce prosperitate în ţările „globalizate”, adică în acele ţări în care pieţele se dezvoltă sănătos şi sărăcie în statele marginalizate de către pieţele globale.

Situaţiile de mai sus pot fi evitate, însă, prin intervenţia instituţiilor care susţin comerţul global şi pieţele financiare globale, însă acestea au nevoie de reforme deoarece funcţionează în detrimentul ţărilor sărace, favorizându-le pe cele dezvoltate şi ignorându-le complet pe cele „eşuate”, aflate la periferia sistemului.

În concepţia jurnalistului Patrick Wood, „există o triadă de puteri monetare ce conduc operaţiunile bancare

Albert Einstein despre nationalism

globale: Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Bank for International Settlements. Acestea lucrează îndeaproape şi fiecare dintre ele are un rol important în procesul de globalizare”.[4] Despre rolul şi importanţa organizaţiilor economice comentează şi Zbigniew Brzezinski în 1971 în cartea sa, Beetween two ages: The Tehnotronic Era: „statul naţiune ca unitate fundamentală a vieţii umane organizate, a încetat să mai fie principala forţă creatoare: bănci internaţionale şi corporaţii multinaţionale acţionează şi planifică în termeni ce sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statului naţiune”.[5]

Aşa cum se remarcă mai sus, globalizarea tinde către subminarea puterii şi suveranităţii statelor naţionale, pentru a le înlocui treptat cu o nouă ordine supranaţională, formată din structuri suprastatale de tip social, politic, economic, financiar sau militar. Pentru a putea demonstra, însă, până în ce punct aceste instituţii şi organizaţii pot afecta structurile naţionale, trebuie mai întâi să analizăm din punct de vedere teoretic naţionalismul.

---

[1] Vladimir Pasti, Sociologie politică, ed. Ziua, Bucureşti, 2004, p. 247.

[2] Ulrich Beck, What is Globalization?, Polity Press, 1999

[3] George Soros, Despre globalizare, ed. Polirom, Iaşi, 2002, p. 25.

[4] Patrick Wood, Operaţiuni bancare globale: FMI, August Review, vol I, nr.1, 29 decembrie 2005.

[5] Idem, Elita globală: cine sunt ei?, August Review, vol. 5, nr. 12, 14 noiembrie 2005.